Ispita

Alcoolismul afectează zeci de mii de familii în Republica Moldova. Potrivit medicului şef al Secţiei narcologice a Spitalului de psihiatrie din Chişinău, Anatol Marandici, în 2007 au fost spitalizaţi cu 800 de persoane mai mult decît în anul precedent. Familiile care s-au destrămat, deseori, nu mai au şanse la reîntregire, iar 27 % din cei care beau suferă de psihoze alcoolice, potrivit medicilor.

Măritată şi fără soţ

După 15 ani de fericire în dragoste şi înţelegere, familia Tataru din Chişinău trăieşte azi un adevărat calvar…
Istovită de încercările de a-şi trata soţul de alcoolism, Galina mai reuşeşte să „ţină în frîu” trei fii – pe adolescentul Nelu şi cei doi gemeni în vîrstă de 11 ani.

- Aici suntem noi: Vitalie şi cu mine în ziua nunţii noastre. Iar aici eram la maternitate, după ce l-am născut pe Nelu. Iată-ne la mare. Eram atît de fericiţi pe atunci: el preda la universitate, iar eu contabilă la o companie. Aşteptam seara să ne revedem, şi vara – să plecăm la munte sau la mare, îşi aminteşte Galina…
De la ultimele zile fericite pe care le mai ţine minte Galina au trecut cinci ani. Ultimele – pentru că soţul Vitalie a început „să-i dea cu paharul”.

– Credeam că este doar o criză şi va trece, dar Vitalie continuă să bea de aproape şase ani şi de atunci parcă nici nu mai am soţ. Chiar cînd este treaz – se mişcă ca o fantomă prin casă, spune Galina şi toarnă, în ceştile de pe masă, cafeaua.

Ea spune că masa de stejar din bucătărie este făcută la comandă pentru familia lor mare, dar cina demult nu-i mai adună împreună, iar uneori, Vitalie vine spre dimineaţă sau trebuie să meargă Galina la poliţie să-l aducă acasă.

– Odată l-am căutat pe la spitale, la poliţie şi la morgă, dar el a dormit pe stradă. Am muncit atât, ca să avem casa aceasta, dar el doarme pe drumuri. A fost jefuit, a rămas fără bani, fără telefon şi a pierdut toate documentele, povesteşte ea.

Între ispită şi depresie

Vitalie spune că nu ştie de ce bea. Potrivit lui, efectul tratamentului este unul temporar, dar şi atunci cînd nu este beat simte ispitita gustului de alcool, mai ales dacă soţia este nervoasă şi feciorii nu-l mai respectă.

– Dar ce rost mai are? În faţa celor doi fii mai mici, încă mai am cuvînt, iar cel mai mare, Nelu, demult şi-a luat nasul la purtare şi trebuie strunit, spune Vitalie, intrând la bucătărie, apoi îşi ia cafeaua şi pleacă la balcon să fumeze.

Gemenii Sandu şi Daniel spun că în majoritatea timpului tata le lipseşte iar cînd vine acasă toţi stau pe Intrenet ca să nu mai asculte certutile şi gălăgia din familie, iar Nelu nici nu crede că tatăl se va schimba cândva.

– Ce să ne mai educe pe noi, dacă el însăşi nu are tărie de caracter? Mai tare îmi este jale de mama, că aleargă la trei locuri de muncă să ne poată întreţine şi mai trebuie să îngrijească şi de tata, care parcă ar fi un copil, vorbeşte iritat Nelu.

Galina spune că în ultimii doi ani Vitalie a devenit agresiv, uneori violent cu ea şi copiii, iar timp de un an soţii dorm în odăi separate.

- Nu mai ţin minte cînd am dormit împreună, nu pot înţelege dacă îl mai iubesc, dar ceva mă ţine, încă, să fiu cu Vitalie.

Ajunsă la limita disperării, odată, Galina, a plecat pentru două săptămâni din Chişinău la ţară şi nu i-a spus nici o vorbă soţului. L-a lăsat să creadă că a plecat undeva departe, poate îşi va da seama.

– Dar după ce am revenit acasă am înţeles că nu s-a schimbat nimic, îşi aminteşte ea. Atunci am hotărât că voi divorţa. Apoi, după consultaţia psihologului m-am răzgândit de zeci de ori şi până azi nu mă pot hotărî, dar înţeleg că trebuie să o fac, mărturiseşte ea.

A renunţat la pahar după ce şi-a pierdut soţul

Medicii de la Dispensarul republican de narcologie susţin că soluţiile sunt diferite şi aproape că individuale: dacă cineva renunţă la alcool din frică să-şi piardă familia sau persoana iubită, altcineva, din aceeaşi cauză va începe să bea şi mai mult.

Dacă Galina Tataru se gândeşte să divorţeze sau nu, Ala Curila în vîrstă de 35 de ani spune că a fost în stare să se lase de băut numai după ce a fost abandonată de soţul ei, Maxim.

– În curînd se vor împlini patru ani de cînd nu mai beau nici un pic, dar şi cinci ani de cînd m-a părăsit Maxim. Dacă mă mai suporta, poate continuam să degradez, spune Ala.

Abia acum îşi dă seama că scăparea ei a fost, de fapt, unul dintre eforturile pentru a-l întoarce pe Maxim. Odată cu mândria de sine, în ochii Alei se vede şi tristeţea.
Ea spune că Maxim nu se va mai întoarce la ea pentru că a format o nouă familie şi trăieşte la Moscova.

Deseori soluţia este alături

Potrivit medicului-şef adjunct al Dispensarului republican de narcologie, Natalia Zaharova, deseori motivul, dar şi soluţia se ascund în relaţiile de cuplu şi în felul în care
este tratat soţul alcoolic. Lucrând cu bolnavii de alcoolism timp de 22 de ani, ea consideră tratamentul psihologic drept cel mai important aspect al tratării acestor persoane.

- Un caz neobişnuit din experienţa mea este o familie, în care soţul, fiind o persoană publică, de mai mulţi ani este bolnav de alcoolism cronic şi urmează tratament medical periodic, dar soluţia pe care a găsit-o soţia a fost simţul umorului şi dragostea. Ei au stabilit o schemă după care acţionează şi au învăţat împreună cum să aştepte şi să înfrunte perioadele de criză alcoolică ale soţului. Şi le reuşeşte, se bucură medicul, Natalia Zaharova.

Schema acestei familii, spune medicul, constă în conştientizarea faptului că se apropie criza şi că ambii au înţelegerea să ţină, permanent legătura, mai ales în zilele de “ispită maximă “.

- Cînd bărbatul presimte cele mai mici semne de criză, imediat îi spune soţiei: “Я чувствую что скоро сорвусь”. Ea, deja, ştie ce are de făcut, pentru că a citit multă literatură specializată. Principalul stimul al lor este dragostea reciprocă şi încrederea că bolnavul nu este lăsat singur în lupta cu boala. Ambii tratează cu umor greutăţile şi astfel se simt mai presus ca problema, iar soţia afimă că cel mai bun soţ este al ei, continuă Natalia Zaharova.

Ca şi celelalte boli cronice, alcoolismul nu se vindecă, ci doar se tratează, cu condiţia că există dorinţă şi implicare. Potrivit medicului Zaharova, este necesar să urmeze tratamentul psihologic nu doar soţul alcoolic, ci şi soţia.

- Întrebaţi-le pe soţiile bărbaţilor care beau, câte dintre ele au fost la un psiholog şi veţi găsi răspunsul la mai multe întrebări: care este motivul, dar, uneori şi soluţia problemei alcoolismului în aceste familii, afirmă medicul.

Azi, peste 46 de mii de persoane bolnave de alcoolism cronic sunt înregistrate la Dispensarul republican de narcologie, dar cîte mai sunt în afara evidenţei?